CONTINUARE 6-INTRODUCERE IN ISTORIA DREPTULUI

In jos

CONTINUARE 6-INTRODUCERE IN ISTORIA DREPTULUI

Mesaj  Admin la data de Sam Ian 12, 2008 3:38 pm

CONTINUARE
151. Cel mai important izvor de drept l-a constituit, în Egiptul Antic, obiceiul care era diferit de la o
nomă la alta. Unificarea statului a determinat codificarea unor reguli cutumiare. Cea mai importantă
operă legislativă care reglementează ramurile dreptului egiptean aparŃine:
a. regelui Bockhoris, fiind alcătuită din 8 cărŃi (40 suluri);
b. faraonului Tutankamon, fiind alcătuită din 8 cărŃi (40 suluri);
c. colegiului sacerdotal de la Memphis, fiind alcătuită din 40 de cărŃi;
d. colegiilor sacerdotale de la Theba si Heliopolis, fiind alcătuită din 11 cărŃi.
152. În privinŃa genezei suprastructurii juridice a comunităŃilor vicinale românesti au existat mai
multe controverse materializate prin:
a. teoria originii trace, teoria originii latine, teoria originii daco-romane.
b. teoria originii trace, teoria originii germanice, teoria originii latine.
c. teoria originii daco-romane, teoria originii germanice.
d. teoria originii latine, teoria originii trace, teoria originii germanice.
153. În etapa monarhiei centralizate a statelor feudale românesti domnul era deŃinătorul puterii,
exercitând o multitudine de atribuŃii în domeniul politicii externe:
a. iniŃiază politica externă a statului, întreŃine relaŃii de cooperare cu statele vecine, semnează
tratate, trimitea si primea soli.
b.declara război si fixa tributul si sumele ce trebuiau plătite de cei învinsi ;
c. trimitea daruri în numele sării la cei învinsi ;
d.schimba prizonierii de război si hotăra răscumpărarea lor.
154. În etapa monarhiei centralizate a statelor feudale românesti domnul era deŃinătorul puterii,
exercitând o multitudine de atribuŃii în domeniul politicii interne:
a. administrative (numea dregătorii în funcŃii, acorda privilegii si ranguri nobiliare, bătea
monedă, instituia sistemul de impozite etc.), militare (comandant suprem al armatei),
legislative (emitea hotărâri si norme juridice cu caracter general care erau adoptate, de
regulă, cu acordul Sfatului domnesc), judecătoresti (reprezenta suprema instanŃă
judecătorească) ;
b. dirija numirea dregătorilor în funcŃii si emiterea de norme juridice de către Sfatul domnesc
si Adunarea stărilor ;
c. emitea hotărâri si norme juridice care aveau forŃă juridică si atunci cînd nu mai era în viaŃă ;
d. aproba hotărârile Sfatului domnesc în privinŃa întemeierii asezărilor orăsenesti.
155. În statele feudale românesti, începând cu a doua jumătate a secolului al XVI-lea, regenŃa a fost
înlocuită de :
a. locotenenŃa domnească ;
b. Sfatul domnesc ;
c. Adunarea stărilor privilegiate ;
d. dregătoriile centrale.
156. În statele feudale românesti, Adunarea Ńării, convocată periodic în secolele XV-XVI :
a. aproba doar politica fiscală ;
b. aproba doar tratatele si trimiterea de soli;
c. alegea doar domnii ;
d. alegea domnii, aproba politica fiscală, aproba tratatele.
157. Principalii dregători civili de sfat, în łările Române, în perioada feudalismului centralizat
erau :
a. logofătul, vornicul, postelnicul, domnul, vistiernicul, paharnicul, hatmanul ;
b. hatmanul, pârcălabul, armasul, vornicul ;
c. comisul, stolnicul, logofătul, armasul, domnul;
d. logofătul, vornicul, postelnicul, vistiernicul, paharnicul, stolnicul, comisul.
158.Conducerea politică centrală a Transilvaniei, în perioada cât s-a aflat sub stăpânirea Ungariei, a
aparŃinut:
a. principelui;
b. guvernatorului ;
c. voievodului ;
d. domnului.
159. Dieta s-a constituit, începând cu anul 1541, când Transilvania a devenit :
a. principat autonom sub suzeranitatea habsburgică ;
b principat autonom sub suzeranitatea Imperiului otoman ;
c. provincie autonomă sub suzeranitatea maghiară ;
d. Voievodat independent.
160. Guberniul era un consiliu intim al guvernatorului Transilvaniei institit de către :
a. Aprobate Constitutiones ;
b. Compilatae Constitutiones ;
c. Diploma leopoldină ;
d. Ius valachicum.
161. Organizare administrativ-teritorială în statele romînesti medievale a avut la bază vechea
structură a uniunilor de obsti. Moldova era organizată în:
a. judeŃe conduse de judeŃi, bani sau vornici;
b. Ńări conduse de duci si conŃi;
c. comitate conduse de voievozi si pârcălabi;
d. Ńinuturi conduse de judeŃi, vornici, starosti, pârcălabi.
162. Transilvania medievală era împărŃită în unităŃi administrativ-teritoriale denumite:
a. districte românesti, scaune săsesti sau secuiesti, comitate ;
b. judeŃe;
c. Ńinuturi;
d. ducate, comitate, Ńări.
163. În Transilvania medievală, comitatele regale si nobiliare erau conduse de:
a. un comite numit de rege sau de voievod si un vicecomite, ca locŃiitor al acestuia;
b. cneji si juzi;
c. boieri si mitropolit;
d. vicerege si comite.
164. În anii 1359 si 1401 au fost întemeiate Mitropolia Ungro-Vlahiei si Mitropolia Moldovei,
ambele dependente de:
a. Patriarhia ecumenică de la Constantinopol;
b. Patriarhia de la Chiev;
c. Patriarhia de la Moscova;
d. Patriarhia de la muntele Athos.
165. În łările Române, în perioada feudală, obligaŃiile pe care locuitorii, cu excepŃia celor scutiŃi, le
aveau faŃă de statul feudal, erau în muncă, produse si în bani (începând cu sec. al XV-lea ). Darea în
bani s-a numit în łara Românească:
a. dare;
b. decimă;
c. zeciuială;
d. bir.
166. În perioada feudalismului, în łara Românească si Moldova, instanŃele judecătoresti se
împărŃeau în:
a. instanŃe supreme, instanŃe locale;
b. domnul si Sfatul domnesc;
c. instanŃa sătească, instanŃa senoirială;
d. scaunul de judecată al voievodului, instanŃa Ńinutului.
167.În perioada feudală, în łările Române, actele de stare civilă erau întocmite si păstrate în registre
de evidenŃă de către:
a. primării;
b. cancelaria voievodului;
c. biserică;
d. fiecare individ.
168. În perioada feudală, în łările Române, rudenia îmbrăca următoarele forme :
a. rudenia după mamă, rudenia după căsătorie;
b. rudenia naturală (de sânge), rudenia prin alianŃă (căsătoria), rudenia spirituală (prin botez),
rudenia prin înfrăŃire si înfiere;
c. rudenia prin adopŃiune fără consimŃământul părinŃilor, rudenia între nasi si fini;
d. rudenia prin căsătorirea persoanelor întărită de biserică, rudenia prin adopŃie.
169. În perioada feudală, în łările Române, căsătoria nu se încheia printr-un act scris. Ea începea
cu:
a. logodna contractată, de obicei, cu prilejul peŃitului;
b. ceremonialul de nuntă;
c. cununia religioasă, ocazie cu care tinerii jurau credinŃă;
d. cu venirea femeii la domiciliul soŃului.
170. În feudalism, dreptul de proprietate, la romîni, s-a caracterizat prin limitări, complexitate,
suprapunere si diversificarea proprietăŃilor după titulari, ceea ce a dus la crearea următoarelor
categorii:
a. proprietatea domnească, proprietatea Ńărănească;
b. proprietatea feudalilor laici, proprietatea bisericească;
c. proprietatea funciară urbană, proprietatea domnească;
d. proprietatea domnească, proprietatea feudalilor laici, proprietatea bisericească, proprietatea
funciar urbană, proprietatea Ńărănească.
171. În feudalismul românesc principalele contracte reale au fost:
a. donaŃia, schimbul ;
b. împrumutul si vînzare;
c. donaŃia, schimbul, împrumutul;
d. vânzarea, cumpărarea, donaŃia.
172. În feudalismul românesc principalele contracte consensuale erau :
a. vânzarea-cumpărarea, arendarea, asocierea, mandatul ;
b. protimisul, donaŃia, schimbul;
c. garanŃiile, răscumpărarea;
d. retratul, protimisul.
173. În Evul Mediu românesc, dreptul consuetudinar succesoral a cunoscut deosebiri în łara
Românească faŃă de Moldova. În Moldova, transmisiunea mostenirii se făcea după:
a. privilegiul masculinităŃii;
b. principiul egalităŃii sexelor;
c. dreptul domniei care deŃinea dominium eminens;
d. principiul înfrăŃirii.
174. În istoria medievală a românilor se cunosc două forme de răspundere penală colectivă
(desugubină):
a. răspunderea penală colectivă a satului pentru omorul sau furtul desăvârsit pe teriul lui si
răspunderea penală familială ;
b. răspunderea penală individuală si răspunderea penală familială;
c. răspunderea penală familială si răspunderea autorităŃilor;
d. răspunderea penală individuală si răspunderea autorităŃilor.
175. În istoria medievală a românilor infracŃiunile au fost numeroase, putând fi grupate în
următoarele categorii:
a. infracŃiuni contra vieŃii, contra proprietăŃii, contra justiŃiei, contra statului si sefului statului;
b. infracŃiuni îndreptate împotriva statului si sefului statului, infracŃiuni contra vieŃii,
infracŃiuni contra proprietăŃii, infracŃiuni contra integrităŃii corporale, infracŃiuni îmăpotriva
normelor de convieŃuire socială, infracŃiuni care împiedicau înfăptuirea justiŃiei, infracŃiuni
îndreptate împotriva religiei;
c. înalta trădare, încălcarea hotarelor, răpirea de fată sau de femeie ;
d. erezia, vrăjitoria, jurământul mincinos, călpuzenia.
176. În perioada feudală, infracŃiunile îndreptate împotriva religiei, la români, constau în :
a. erezia (abaterea constientă de la perceptele bisericii dominante), apostazia (păărăsirea
condiŃiei de călugăr si reintrarea în viaŃa laică), ierosilia (profanarea valorilor bisericesti);
b. vrăjitoria, împreunarea trupească în biserică sau întreŃinerea de raporturi sexuale cu
călugăriŃe, îndepărtarea de perceptele bisericii dominante;
c. viclesugul sau înselăciunea, relaŃia sexuală constantă în afara căsătoriei, sodomia, seducŃia;
d. incestul defăimarea, jurământul mincinos, vrăjitoria.
177. În Evul Mediu românesc sistemul pedepselor s-a caracterizat prin cruzimea si varietatea lor.
Pedepsele pecuniare constau în:
a. ocna, înnecare, sugrumare, îngropare de viu;
b. confiscarea, cnosul, surghiunul, bătaia cu toiagul;
c. dusegubina, gloaba, confiscarea anumitor bunuri sau în totalitate a patrimoniului
vinovatului;
d. tăierea limbii, tăierea nasului, înfierarea cu fierul rosu pe frunte, “certare cu bani sau cu
dobitoc”.
178. În cadrul procedurii de judecată, în Evul Mediu, la români probele se clasificau în:
a. probe scrise, pricină, gâlceavă;
b. probe orale, probe preconstituite, punerea cu soroc;
c. probe scrise (hrisoave, cărŃi domnesti, zapise), probe orale (mărturia simplă, jurământul cu
brazda, jurământul crestinesc pe Biblie), probe preconstituite (adălmăsarii din contractele de
vânzare );
d. probe ale invinuiŃilor, cărŃi domnesti, carte de blestem.
179. Începuturile stiinŃei dreptului, în łările Române, se identifică cu primele codificări ale unor
norme de drept. Printre pravilele scrise în limba slavonă se numără:
a. ÎnvăŃăturile lui Neagoe Basarab către fiul său – Teodosie, Pravila de la Ieud, Pravila aleasă
scrisă de logofătul EustraŃie;
b. Îndreptarea legii, Pravila de la Mănăstirea BistriŃa;
c. Pravila de la Târgoviste, Pravila de la Putna, Pravila de la Mănăstirea BistriŃa (Oltenia),
Pravila de la GalaŃi;
d. Pravila SfinŃilor după învăŃîtura marelui Vasile tipărită de Coresi, Pravila de la Govora,
Cartea românească de învăŃătură.
180. Îndreptarea legii (Pravila cea Mare) tipărită la Târgoviste în anul 1652 a constituit:
a. prima încercare de codificare a nomocanoanelor bizantine, prelucrate într-o vizioune priprie
cu trăsături originale;
b. prima pravilă oficială tipărită la tipografia Mănăstirii Trei Ierarhi din Iasi ;
c. traduserea nomoncanonului grecesc al lui Mihail Mlaxos ;
d. copia sintagmei lui Matei Vlastarie.
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 224
Varsta : 32
Data de inscriere : 08/01/2008

Vezi profilul utilizatorului http://sja-bv.forumz.ro

Sus In jos

Sus


 
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum