CONTINUARE 4-INTRODUCERE IN ISTORIA DREPTULUI

In jos

CONTINUARE 4-INTRODUCERE IN ISTORIA DREPTULUI

Mesaj  Admin la data de Sam Ian 12, 2008 3:36 pm

CONTINUARE
91. În Dacia romană, înfiinŃarea coloniilor, municipiilor, satelor si colegiilor era supusă :
a. încuviinŃării prealabile a Senatului si avizului conform al împăratului ;
b. deciziei guvernatorului provinciei ;
c. magistraŃilor provinciei ;
d. comandantului militar al provinciei.
92. Latinii se bucurau de următoarele drepturi:
a. patrimoniale (ius comerci).
b. Politice.
c. dreptul de a se căsători după legile romane (ius cannubii).
d. drepturi politice si drepturi patrimoniale.
93. În Dacia romană, proprietatea privată cuprindea :
a. proprietate provincială ;
b. proprietatea quilitară (romană) ;
c. proprietatea peregrină ;
d. toate.
94 Tripticele din Transilvania oferă o imagine cuprinzătoare :
a. asupra dreptului penal al Daciei romane;
b. asupra procedurii de judecată romană ;
c. asupra dreptului contractual al Daciei romane ;
d. asupra proprietăŃii din Dacia romană.
95. În statul lui Burebista dregătorii erau de două feluri :
a. dregători cu atribuŃii civile si dregători cu atribuŃii militare ;
b. strângătorii de impozite si judecătorii ;
c. căpeteniile obstii vicinale si cavalerii ;
d. clerul si consiliul.
96. Sistemul penal al Daciei romane era identic cu cel existent în celelalte provincii romane. Înalta
trădare, delapidarea, luarea de mită erau considerate :
a. delicte private (furt din proprietatea privată, tâlhărie, omor, tulburare de posesie etc.);
b. delicte publice (infracŃiuni împotriva intereselor statului);
c. delicte publice si delicte private ;
d. delicte împotriva cetăŃenilor romani.
97. În materie penală, guvernatorul avea ius gladii ceea ce însemna :
a. dreptul de a condamna la moarte pe locuitorii provinciei ;
b. dreptul de a conduce armata ;
c. dreptul de a stabili impozite ;
d. dreptul de a oficia adunările colegiilor din Dacia.
98. În ceea ce priveste dreptul de proprietate, pământurile cucerite de armata romană au fost
transformate în :
a. ager publicus (proprietatea statului roman);
b. proprietatea peregrină ;
c. proprietate provincială, exercitată de locuitorii liberi care aveau drept de posesiune si de
uzufruct;
d. proprietate a municipiilor si coloniilor.
99. CetăŃenii romani care locuiau, majoritatea, în orasele provinciei Dacia se bucurau de :
a. ius civile si ius comerci
b ius militiae si ius suffragii ;
c. ius conubi si ius militiae ;
d. toate (ius civile, ius comerci, ius connubii, ius militiae, ius suffragii)
100. Tipurile de obsti existente pe teritoriul locuit de români în epoca post-romană au fost:
a. obsti sătesti, obsti vicinale, obsti teritoriale, romanii populare, Ńări.
b. obsti rurale, obsti urbane.
c. uniuni de obsti teritoriale, uniuni de obsti urbane.
d. obsti teritoriale, obsti gentilice.
101. Atât obstea teritorială cât si satul s-au constituit pe baza unor grupări teritoriale si nu de
rudenie. Satul avea o forŃă publică instituŃionalizată, cu organe de constrângere, în timp ce
obstea păstra o formă de conducere arhaică realizată prin participarea tuturor membrilor săi.
Această “democraŃie” îsi alegea organele de conducere:
a. Adunarea obstii, oamenii buni si bătrâni (homines boni et veterani), juzii (cnezii) ;
b. magistraŃii, Adunarea obstii ;
c. preoŃii, magistraŃii ;
d. preoŃii, juzii.
102. În cadrul comunităŃilor vicinale românesti, familia era organizată după un sistem patriliniar si
patrilocal. Căsătoria se încheia prin liberul consimŃământ al ambilor soŃi, iar divorŃul putea fi
cerut de :
a. părinŃii soŃiei ;
b. părinŃii soŃului ;
c. părinŃii soŃiei si părinŃii soŃului ;
d. către oricare dintre soŃi.
103. În cadrul obstilor sătesti, proprietatea asupra pământului se împărŃea în :
a. proprietate individuală asupra casei si proprietate comună asupra terenului arabil ;
b. proprietate individuală asupra terenurilor de cultură si proprietate comună asupra celorlalte
terenuri ;
c. proprietate individuală asupra izlazului, pădurilor si apelor si proprietate comună asupra
terenului arabil ;
d. proprietate individuală asupra terenurilor arabile si proprietate colectivă asupra grădinii si
casei.
104. În cadrul obstilor sătesti, puterea judecătorească se exercita de :
a. judele sătesc si Adunarea obstii ;
b. familia implicată ;
c. judele sătesc si Sfatul oamenilor buni si bătrâni ;
d. Sfatul oamenilor buni si bătrâni si Adunarea obstii.
105. La români, lex însemna :
a. numai lege scrisă ;
b. numai norme nescrise ;
c. lege scrisă si norme nescrise ;
d. obicei si nomocanoanele.
106. Ius valachicum se referă la:
a. dreptul vlahilor, legea Ńării, obiceiul pământului ;
b. numai norme din dimeniul dreptului public ;
c. numai norme de drept privat referitoare la raporturile agrare ;
d. numai norme privind organizarea instanŃelor si procedura de judecată.
107. Legea Ńării, în privinŃa contractelor, a preluat anumite dispoziŃii din dreptul daco-roman,
aducând însă si elemente noi. Cea mai amănunŃită reglementare a cunoscut-o :
a. contarctul de împrumut ;
b. zălogul ;
c. contractul de vânzare-cumpărare ;
d. contractul de garanŃii personale.
108. Conform lui Ius valachicum , pentru serviciile pe care le aduceau domnului (regelui), cnezii
primeau dreptul de cnezat ceea ce însemna :
a. dreptul de folosinŃă asupra unei întinderi de pământ ;
b. dreptul de a Ńine moară sau crâsmă ;
c. dreptul de a fi scutiŃi de unele dări ;
d. toate (dreptul de folosinŃă asupra unei întinderi de pământ, dreptul de a Ńine moară sau
crâsmă, dreptul de a fi scutiŃi de unele dări ).
109. O formă de căsătorie admisă de Legea Ńării era căsătoria cu fuga, care presupunea :
a. un simulacru de răpire a fetei de către viitorul soŃ, cu consimŃământul fetei ;
b. o răpire cu forŃa a fetei, cu consimŃământul familiei sale ;
c. o răpire a fetei de către familia băiatului, fără consimŃământul fetei si băiatului ;
d. răpirea băiatului de către familia fetei.
110. Legea Ńării a adus o reglementare amănunŃită asupra infracŃiunilor. Cele mai grave erau
considerate :
a. furtul si violenŃa ;
b. infracŃiunile împotriva statului, proprietăŃii si persoanei ;
c. infracŃiunile de omucidere ;
d. infracŃiunile de denunŃare calomnioasă.
111. Având origini străvechi, ordaliile, conform clasificării Legii łării, făceau parte din categoria
probelor orale. Ele constau în:
a. invocarea divinităŃii pentru ca puterea divină să arate de partea cui este dreptatea;
b. proba cu jurători;
c. jurământul obisnuit;
d. probe scrise.
112. Legea łării prezintă următoarele trăsături:
a. unitară din punct de vedere geografic;
b. unitară din punct de vedere social;
c. completă, elastică, receptivă, originală si rezistentă în timp;
d. toate la un loc (unitară din punct de vedere geografic, unitară din punct de vedere social,
completă, elastică, receptivă, originală si rezistentă în timp).
113. JustiŃia feudală deriva din contractul de vasalitate dintre senior si vasal. În timp, s-au conturat
trei sisteme judiciare cu evoluŃii si ponderi diferite de la o perioadă la alta, de la un stat la altul:
a. justiŃie ecleziastică, justiŃie feudală, justiŃie regală;
b. justiŃie ecleziastică, justiŃia proprietăŃii, justiŃia cavalerilor;
c. justiŃia regală, justiŃia cavalerilor, justiŃia cutumei;
d. justiŃia feudală, justiŃia obiceiului, justiŃia orăsenească.
114. Având în vedere masacrarea unor eretici prin decizii arbitrare, papa Grigorie al IX-lea a
instituit printr-o bulă în anul 1233, Tribunalul InchiziŃiei. Această instituŃie juridică urma să
fixeze anumite norme si să stabilească o procedură legală ce trebuia să înceapă prin:
a. efectuarea unei anchete (inquisito - cercetare, urmărire, anchetare);
b. pedeapsa de excomunicare;
c. arderea pe rug;
d. mărturisirea de recunoasterea vinei a inculpatului.
115. În Evul Mediu, în Ńările occidentale, documentele consemnează acŃiuni judiciare ciudate,
desfăsurate după reguli stricte de procedură:
a. procesele intentate copiilor;
b. procesele intentate animalelor;
c. procesele intentate preoŃilor;
d. procesele intentate vrăjitoarelor.
116. În anul 476, Roma a căzut sub herulii lui Odoacru, iar în anul 493 sub ostrogoŃi, luând, astfel,
sfârsit:
a. Imperiul Roman de Apus;
b. Imperiul Roman de Răsărit;
c. Imperiul Roman de Apus si Imperiul Roman de Răsărit;
d. Statul italian.
117. Consolidarea poziŃiei Ńărănimii libere, ca urmare a rolului ei decisiv în finanŃarea aparatului de
stat si a armatei destinate să stopeze pătrunderea slavilor pe teritoriul Imperiului bizantin (sec.
VII-VIII) , a dus la elaborarea:
a. Legilor împărătesti (Bazilicalele);
b. Manualului de legi (Prohironul);
c. Legii agrare;
d. Manualelor de drept canonic (Nomocanoanele).
118. În dreptul bizantin, Epanogoga, elaborată între anii 884-886, a completat, cu precizări detaliate
despre lege si drept, despre regulile si procedurile de judecată, despre drepturile si obligaŃiile
demnitarilor din ierarhia civilă si ecleziastică, drepturile:
a. Bazilicalelor (Legilor împărătesti);
b. Prohironului (Manualul de legi);
c. Hexabiblului (Manualul de legi);
d. Legii militare elaborată în anul 741.
119. Nomocanonul lui Manuil Malaxos a fost considerat o compilaŃie juridico-filosofico-religioasă
care a circulat în toate teritoriile bizantine. O serie dintre dispoziŃiile sale au fost receptate în:
a. Pravila lui Matei Basarab (Îndreptarea legii) din anul 1652;
b. Sintagma lui Matei Vlastarie redactată în anul 1335;
c. Ecloga (Extrase de legi), cea mai importantă operă de codificare a împăratului Leon al IIIlea;
d. Basilicalele (Legile împărătesti) elaborate în perioada 886-892.
120. Lex Salica, reguli de drept civil si de procedură însumând 65 de titluri, a fost:
a. un cod de drept public;
b. constituŃie redactată de regii carolingieni;
c. cutume codificate în timpul lui Carol cel Mare;
d. reguli de drept civil si de procedură, nefiind cod de drept public
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 224
Varsta : 32
Data de inscriere : 08/01/2008

Vezi profilul utilizatorului http://sja-bv.forumz.ro

Sus In jos

Sus


 
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum