CONTINUARE 3-INTRODUCERE IN ISTORIA DREPTULUI

In jos

CONTINUARE 3-INTRODUCERE IN ISTORIA DREPTULUI

Mesaj  Admin la data de Sam Ian 12, 2008 3:35 pm

CONTINUARE
61. Marele tribunal din Atena, creat de Solon, alcătuit din 6000 de cetăŃeni trasi la sorŃi, era
reprezentat de :
a. Colegiul celor 10 strategi ;
b. Adunarea Poporului ;
c. Helieea ;
d. Aeropagul.
62. Prin ConstituŃia ateniană din sec. V î. Chr. organul suprem al statului, din punct de vedere
legislativ, executiv si judecătoresc, organizat pe baza suveranităŃii, aparŃinea:
a. Adunării Populare (Ecclesia);
b. Colegiului ArhonŃilor;
c. Primului magistrat;
d. Sfatului (Bulé).
63. În dreptul succesoral atenian, testamentul si-a făcut apariŃia destul de târziu, ca o excepŃie de la
regulă, în cazul persoanelor care nu aveau copii legitimi de sex masculuin. În lipsa testamentului, la
suceesiune erau chemaŃi mai întâi:
a. rudele centrale;
b. fiicele defunctului;
c. copiii nelegitimi;
d. fiii defunctului.
64. La sfârsitul sec. al V-lea î. Chr., în organizarea judiciară a Atenei a apărut un element original:
a. arbitrii publici alesi dintre cetăŃenii în vârstă de cel puŃin 60 de ani;
b. heliastii;
c. acuzatorii publici;
d. avocaŃii de profesie.
65. În perioada republicii, reformele lui Servius Tullius au o importanŃă deosebită. Reforma fiscală
a înlocuit:
a. criteriul averii cu cel al rudeniei de sânge;
b. criteriul rudeniei de sânge cu cel al averii;
c. criteriul rudeniei de sânge cu decizia autorităŃilor;
d. criteriul averii cu hotărârea comiŃiei centuriate.
66. În perioada Republicii Romane, comitiile centuriate aveau atribuŃii electorale, legislative si
judiciare. Adunările centuriate votau legile fără a avea însă dreptul de a aduce amendamente si de a
avea iniŃiativa legilor. Activitatea lor se afla sub controlul riguros al:
a. magistraŃilor;
b. senatului;
c. Adunării plebeilor (Concilium Plebis);
d. consulilor.
67. În perioada Republicii Romane pretorul (praetor) era ales de comitia centuriata dispunând de
imperium si potestas, ocupându-se cu prioritate de:
a. organizarea justiŃiei;
b. întocmirea listelor electorale;
c. aprovizionarea oraselor;
d. administrarea tezaurului public.
68.Dictatorul (dictator ) era acel magistrat din perioada republicană, cu puteri nelimitate, numit pe o
durată de 6 luni de către:
a. Consul;
b. Tribunii plebei;
c. cenzori;
d. edilii curuli.
69. Imperiul (roman) a cunoscut două forme:
a. Principatul si Republica;
b. Dominatul si Republica;
c. Principatul si Dominatul;
d. Dictatura si Republica.
70. Periodizarea dreptului roman cuprinde:
a. perioada vechiului drept roman si perioada clasică;
b. perioada clasică si epoca postclasică;
c. perioada vechiului drept roman si epoca postclasică;
d. perioada vechiului drept roman, perioada clasică si epoca postclasică.
71. Romanii au împărŃit dreptul în două mari diviziuni:
a. ius naturae si ius gentium;
b. dreptul privat si dreptul public;
c. dreptul administrativ si legile naturale;
d. dreptul penal si dreptul ginŃilor.
72. În Roma imperială, unele din lucrările jurist consulŃilor se intitulau Institutiones. Acestea erau:
a. culegeri de speŃe imaginare destinate studiului didactic;
b. lucrări cu caracter enciclopedic cuprinzând dreptul civil si pretorian;
c. manuale elementare de drept în cuprinsul cărora sunt expuse instituŃiile dreptului civil si
pretorian;
d. speŃe reale comentate utilizate atât în învăŃământ cât si în practică.
73. Din opera legislativă a lui Iustinian se detasează Codul (Codex) care cuprindea:
a. toate constituŃiile imperiale adoptate în perioada delimitată de epoca lui Hadrian si anul 534
d. Chr., atât în materia dreptului public cât si a dreptului privat;
b. culegeri de fragmente extrase din operele jurist consulŃilor, adaptate la realităŃile vremii;
c. constituŃiile publicate după anul 534 d. Chr.;
d. texte făcute din eroare cu ocazia copierii manuscriselor clasice.
74. Teritoriul statului roman era împărŃit în provincii care, în timpul împăratului Diocletian, au fost
grupate în dioceze. Din punct de vedere al organizării administrative, se distingeau trei tipuri
juridice de cetăŃi:
a. cetăŃile peregrine, municipiile si coloniile;
b. villa rustica si coloniile;
c. canabae si municipiile;
d. târgurile si orasele.
75. În dreptul roman si-au făcut apariŃia, în mod succesiv, cele trei categorii tradiŃionale de
contracte care, în dreptul actual, constituie o summa divisio:
a. contracte formale, contracte reale, contracte consensuale;
b. contracte solemne în formă autentică (nexum), contracte reale, contracte consensuale;
c. contracte formale, contracte în formă verbală, contracte reale;
d. contracte reale, contract formal, contracte în formă relioasă.
76. În dreptul roman, mutuum era contractul prin intermediul căruia romanii realizau:
a. transmiterea lucrului în forma mancipaŃiunii sau alui in iure cessio;
b. transmiterea posesiunii unui lucru de către debitor creditorului său, în forma tradiŃiunii,
transmitere însoŃită de o convenŃie prin care creditorul promite să retransmită posesiunea
lucrului, după ce debitorul îsi va fi plătit datoria;
c. împrumutul de consumaŃie prin care debitorul se obliga să restituie creditorului său lucruri
de acelasi fel, aceeasi calitate si aceeasi cantitate cu cele pe care le-a primit în vederea
consumaŃiunii;
d.depozitul sub forma unui contract gratuit care presupunea transmisiunea unui lucru prin
tradiŃiune de către deponent persoanei numite depozitar.
77. În Imperiul Roman peregrinii erau:
a. străini aflaŃi în relaŃii cu statul roman, situaŃia lor juridică fiind recunoscută si ocrotită de
acesta;
b.oameni liberi cu o condiŃie juridică specială;
c. oameni semiliberi care la origine fuseseră arendasi;
d. latini fictivi care primeau individual sau în colectiv condiŃia juridică a latinilor coloniari.
78. În Roma antică pater familias era sui iuris (nu se găsea sub autoritatea nimănui) si deŃinea
următoarele puteri:
a. manus (puterea asupra soŃiei), patria potestas (putere asupra copiilor), dominica potestas
(putere asupra sclavilor), dominium (putere asupra lucrurilor), mancipium (puterea asupra
celor aflaŃi în mancipio);
b. puterea asupra peregrinilor si coloniilor;
c. puterea asupra oamenilor liberi si desrobiŃilor;
d. puterea asupra sclavilor, peregrinilor si colonilor.
79. La romani, rudenia era de trei feluri:
a. agnaŃiunea, cu manus, coemptio;
b. agnaŃiunea, gentilitatea, cognaŃiunea;
c. gentilitatea, fără manus, confarreatio;
d. gentilitatea, cognaŃiunea, cu manus.
80. La romani, metus (violenŃa) era de două feluri:
a. fizică si morală (psihică);
b. vicleană si imorală;
c. nedreaptă si distrugătoare;
d. abuzivă si înselătoare.
81. În Roma antică, procesul cuprindea două faze:
a. faza in iure (în faŃa magistratului) si faza in iudicio (în faŃa judecătorului);
b. permanentă si nepermanentă;
c. nepermanentă si in iure;
d. permanentă si in iudicio;
82. În Roma antică, contractul prin care o parte se obliga să procure folosinŃa unui lucru, anumite
servicii sau să execute o lucrare determinată în schimbul preŃului purta denumirea de:
a. societatea
b. mandatul
c. donaŃiunea
d. locaŃiunea.
83. În Roma antică, rapina era delictul de:
a. tâlhărie;
b fraudă a creditorilor;
c. acŃiune arbitarră a judecătorului;
d. favorizare manoperelor frauduloase de către autorităŃi.
84. Cui îi era încredinŃată puterea judecătorească în statul geto-dac?
a. Regelui.
b.Nobilimii.
c. preoŃilor.
d.Viceregelui.
85. Denumirea de tarabostes era în limba :
a. dacă
b.latină
c. greacă
d.slavă
86. În Dacia romană, ca izvoare de drept, prioritate aveau pentru cetăŃenii romani rezidenŃi, normele
dreptului aplicabile pe tot teritoriul imperiului, iar pentru celelalte categorii de locuitori ai
provinciei, cele mai importante categorii de izvoare de drept erau :
a. ConstituŃiile imperiale si edictele guvernatorilor ;
b. TăbliŃele cerate sau Tripticele din Transilvania ;
c. ius gentium
d. ius gentium si TăbliŃele cerate.
87. Cea mai mare competenŃă, după împărat, în Dacia romană, revenea :
a. Concilium-ului Provinciae Daciarum trium ;
b. preotului cultului imperial din provincie (preot al altarului lui Augustus) ;
c. guvernatorului provinciei (legatul Augusti praetore);
d. magistraŃilor oraselor.
88. Cultul zeităŃilor romane era asigurat, în Dacia romană, de numerosi preoŃi (pontifi, flamini,
auguri, sacerdoŃi). PreoŃii zeităŃilor străine purtau denumirea de :
a. augustali ;
b. flamini ;
c. pontifi ;
d. sacerdotes.
89. În Dacia romană, canabaele erau :
a. asezări civile cu statut quasi-urban întemeiate în jurul castelor de către mestesugari,
negustori, bancheri, veterani;
b. asezări rurale de tip roman constituite pe teritoriul unei colonii, fiind conduse de unul sau
doi magistraŃi ori de praefectus ;
c. comune rurale mai mici cu pământuri, fonduri si magistraŃi proprii, depinzând de unitatea
administrativă pe al cărei teritoriu era situată ;
d. asezări urbane cu o poziŃie inferioară coloniilor.
90. Peregrinii se împărŃeau în următoarele categorii:
a. provinciali,obisnuiŃi.
b.obisnuiŃi, deditici.
c. provinciali, deditici.
d.provinciali, obisnuiŃi, deditici
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 224
Varsta : 32
Data de inscriere : 08/01/2008

Vezi profilul utilizatorului http://sja-bv.forumz.ro

Sus In jos

Sus


 
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum