CONTINUARE 10-DREPT PENAL PARTE GENERALA

In jos

CONTINUARE 10-DREPT PENAL PARTE GENERALA

Mesaj  Admin la data de Sam Ian 12, 2008 1:50 pm

CONTINUARE
201. Obiectul juridic complex al infractiunii este constituit din:
a) obiectul juridic principal si obiectul juridic secundar sau adiacent;
b) obiectul juridic generic si obiectul juridic specific;
c) obiectul juridic material si obiectul juridic imaterial;
d) obiectul juridic de grup si obiectul juridic individual.
202. Doctrina penala cunoaste doua categorii de subiecti ai infractiunii, respectiv:
a) subiect juridic circumstantiat si subiect juridic necircumstantiat;
b) subiect juridic activ si subiect juridic pasiv;
c) subiect juridic direct si subiect juridic indirect;
d) subiect juridic simplu si subiect juridic complex.
203. Care sunt conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca o persoana pentru a putea deveni
subiec activ al infractiunii?
A) sa aiba implinita varsta de 14 ani;
B) sa fie responsabila din punct de vedere juridic;
C) sa comita infractiunea cu intentie;
D) sa manifeste libertate de vointa si actiune.
a) A+B+C;
b) A+B+D;
c) A+C+D;
d) B+C+D.
204. Care sunt persoanle juridice care nu raspund penal?
A) societatile comerciale;
B) statul;
C) autoritatile publice;
D) institutiile publice.
a) A+B+C;
b) A+B+D;
c) A+C+D;
d) B+C+D.
205. Care sunt argumentele aduse de teza negativista (sustinuta de partizanii teoriei fictiunii)
cu privire la faptul ca persoanale juridice nu trebuie sa raspunda penal deoarece societatile nu pot
comite infractiuni?
a) persoana juridica nu poate avea vointa si inteligenta proprie pentru a deveni subiect activ
al infractiunii, ea lucrand cum voiesc sau inteleg altii, respectiv cei care o conduc;
b) pedepsirea unei colectivitati ar conduce la vatamarea membrilor sai nevinovati care nu au
fost consultati in momentul comiterii actului infractional;
c) asupra persoanei juridice nu pot fi aplicate toate pedepsele prevazute de lege pentru
persoanele fizice si chiar daca ar putea fi aplicate, aceasta nu ar simti efectele sale;
d) persoanele juridice reprezinta o realitate juridica incontestabila si se pot manifesta ca si
persoanele fizice, insa ele nu trebuie sanctionate juridic deoarece nu au vointa si constiinta proprie.
206. Care sunt argumentele aduse de teza pozitivista (sustinuta de partizanii teoriei realitatii)
cu privire la faptul ca persoanele juridice trebuie sa raspunda penal?
A) persoanele juridice reprezinta o realitate, fiind entitati dotate cu vointa si constiinta
proprie;
B) exista pedepse care pot fi aplicate cu succes persoanelor juridice, respectiv dizolvarea,
suspendarea activitatii, amenda, precum si masuri de siguranta ca expulzarea de pe teritoriul
national, interdictia de a avea sediul in anumite localitat etc.;
C) pedepsirea unei colectivitati duce la vatamarea membrilor sai nevionovati care nu au fost
consultati in momentul comiterii actului infractional;
D) pedepsele aplicate persoanelor juridice pot fi eficiente pentru ca pot determina o
modificare a comportamentului acestora in sensul respectarii legii penale.
a) A+B+C;
b) A+B+D;
c) A+C+D;
d) B+C+D.
207. Care sunt termenii sau condi—iile preexistente infrac—iunii?
a) obiectul si subiec—ii infrac—iunii;
b) latura obiectiv„ si latura subiectiv„ a infrac—iunii;
c) elementul material si urmarea imediat„;
d) scopul si mobilul infrac—iunii.
208. Care sunt subiec—ii infrac—iunii?
a) subiectul principal si subiectul secundar;
b) subiectul simplu si subiectul complex;
c) subiectul activ si subiectul pasiv;
d) subiectul generic si subiectul specific.
209. Con—inutul constitutiv al oric„rei infrac—iuni cuprinde:
a) obiectul si subiec—ii infrac—iunii;
b) timpul si locul infrac—iunii;
c) condi—iile preexistente ale infrac—iunii;
d) latura obiectiv„ si latura subiectiv„ a infrac—iunii;
210. őn cazul s„v‚rsirii unei infrac—iuni trebuie stabilit„ leg„tura de cauzalitate Óntre:
a) latura obiectiv„ si latura subiectiv„;
b) elementul material si urmarea imediat„;
c) obiectul si subiec—ii infrac—iunii;
d) infractor si victim„.
211. Elementul material al laturii obiective se poate manifesta sub forma:
a) vinovatiei;
b) unei actiuni sau inactiuni;
c) unei sanctiuni;
d) complicitatii.
212. Actiunea consta:
A) intr-o interventie activa a infractorului;
B) intr-o activitate periculoasa;
C) intr-o stare de pasivitate a infractorului;
D) intr-o activitate interzisa de legea penala.
a) A+B+C;
b) A+B+D;
c) A+C+D;
d) B+C+D.
213. Inactiunea sau abstentiunea consta:
a) intr-o interventie activa a infractorului;
b) intr-o activitate periculoasa;
c) intr-o actiune directa si nemijlocita a infractorului;
d) intr-o atitudine a faptuitorului care nu face ceva ce legea penala impune sa faca.
214. Infractiunile care au in continutul lor referiri la rezultatul produs sunt:
a) infractiuni materiala sau de rezultat;
b) infractiuni de pericol;
c) infractiuni de atitudine;
d) infractiuni formale.
215. Legatura de cauzalitate este liantul intre:
a) obiectul si subiectii infractiunii;
b) elementul material si urmarea imediata;
c) latura obiectiva si latura subiectiva;
d) actiunile si inactiunile faptuitorului.
216. Elementele raportului de cauzalitate sunt:
a) elementul material;
b) urmarea imediata;
c) cauza si efectul;
d) locul, timpul, modul si imprejurarile comiterii infractiunii.
217. Cauza, ca element al raportului de cauzalitate, este formata din:
a) mobilul faptei;
b) scopul urmarit de faptuitor;
c) conditiile de timp, loc, mod si imprejurarile comiterii faptei;
d) actiunea sau inactiunea constienta a persoanei.
218. Efectul, ca element al raportului de cauzalitate, se concretizeaza in:
a) urmarile ce s-au produs prin activitatea infractionala desfasurata;
b) scopul pentru care s-a comis infractiunea;
c) mobilul faptei;
d) actiunea sau inactiunea constienta a persoanei.
219. In doctrina penala sunt cunoscute doua mari curente cu privire la raportul de
cauzalitate. In cadrul primului curent, cunoscut sub denumirea de teza monista, au fost formulate
urmatoarele teorii:
A) teoria cauzei preponderente;
B) teoria conditiei necesare;
C) teoria cauzei proxime;
D) teoria cauzei eficiente.
a) A+B+C;
b) A+B+D;
c) A+C+D;
d) B+C+D.
220. In doctrina penala sunt cunoscute doua mari curente cu privire la raportul de
cauzalitate. In cadrul celui de-al doilea curent, cunoscut sub denumirea de teza pluralista, a fost
formulata urmatoarea teorie:
a) teoria cauzei adecvate;
b) teoria cauzei proxime;
c) teoria echivalentei conditiilor sau teoria conditiei sine qua non;
d) teoria cauzei preponderente.
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 224
Varsta : 32
Data de inscriere : 08/01/2008

Vezi profilul utilizatorului http://sja-bv.forumz.ro

Sus In jos

Sus


 
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum