CONTINUARE 8-DREPT PENAL PARTE GENERALA

In jos

CONTINUARE 8-DREPT PENAL PARTE GENERALA

Mesaj  Admin la data de Sam Ian 12, 2008 1:48 pm

CONTINUARE
161. Atunci când după dezarmarea agresorului cel atacat continuă riposta lovind victima cu
cuŃitul si cauzându-i moartea, acesta va beneficia de dispoziŃiile legale privitoare la :
a) legitimă apărare, în condiŃiile prevăzute de art. 44 alin. 2 Cp.;
b) legitimă apărare, în condiŃiile prevăzute de art. 44 alin. 3 Cp.;
c) nu va beneficia de dispoziŃiile art. 44 Cpen., ci cel mult se va putea pune în discuŃie,
aplicarea circumstanŃei legale atenuante a provocării;
d) legitimă apărare, în condiŃiile prevăzute de art. 44, alin.1 Cp.
162. Starea de necesitate
a) este o cauză care în mod direct înlătură caracterul penal al faptei;
b) este o cauză care înlătură răspunderea penală;
c) este o cauză care înlătură executarea pedepsei;
d) este o cauză care înlătură consecinŃele condamnării.
163. Este în stare de necesitate:
a) acela care săvârseste fapta prevăzută de legea penală pentru a salva de la pericol care nu poate
fi înlăturat altfel, viaŃa integritatea corporală sau sănătatea sa, a altuia sau un bun
important al său ori al altuia sau un interes public;
b) acela care săvârseste fapta prevăzută de legea penală pentru a salva de la un pericol
iminent care nu putea fi înlăturat altfel, viaŃa, integritatea corporală sau sănătatea sa, a
altuia sau un bun important al său ori al altuia sau un interes public;
c) acela care săvârseste fapta prevăzută de legea penală pentru a salva de la un pericol care nu
putea fi înlăturat altfel, viaŃa, integritatea corporală sau sănătatea sa ori a altuia;
d) acela care se afla în stare de legitimă apărare si care dintr-o necesitate evidentă utilizează
forŃa faŃă de agresor.
164. Pentru existenŃa stării de necesitate pericolul trebuie să fie:
a) iminent, inevitabil si să ameninŃe una din valorile arătate în art. 45 alin.2 Cp.;
b) iminent, imediat si injust;
c) direct, imediat, injust si să ameninŃe una din valorile arătate în art. 45 alin.2 Cp.;
d) imediat, direct, material si injust.
165. Pentru a exista starea de necesitate, prin acŃiunea de salvare:
a) trebuie să nu se producă urmări mai grave;
b) trebuie să nu se producă urmări vădit mai grave decât acelea care s-ar fi produs, dacă
pericolul nu era înlăturat;
c) nu are importanŃă valoarea urmărilor ce se produc prin săvârsirea faptei prevăzute de
legea penală;
d) trebuie să existe indicii că se vor produce urmări grave într-un viitor apropiat.
166. Temeiul admiterii stării de necesitate ca o cauză care înlătură caracterul penal al faptei
constă:
a) în aceea că fapta prevăzută de legea penală săvârsită nu prezintă pericol social;
b) în aceea că fapta desi săvârsită este asimilată cu neprevederea ei în legea penală;
c) în aceea că fapta nu este săvârsită cu vinovăŃie;
d) în aceea că fapta comisă nu prezintă gradul de pericol social al unei infracŃiuni.
167. Fapta prevăzută de legea penală săvârsită în stare de necesitate nu constituie infracŃiune
deoarece:
a) este o faptă socialmente utilă;
b) nu este săvârsită cu vinovăŃie;
c) se consideră că echivalează cu neprevederea ei în legea penală;
d) starea de necesitate nu este infracŃiune de sine stătătoare prevăzută de Codul penal.
168. Constrângerea morală este o cauză care înlătură:
a) caracterul penal al faptei;
b) răspunderea penală;
c) executarea pedepsei;
d) aplicarea unei sancŃiuni penale.
169. Nu constituie infracŃiune fapta prevăzută de legea penală săvârsită din cauza:
a) unei constrângeri fizice căreia făptuitorul nu i-a putut rezista;
b) unei constrângeri fizice faŃă de care făptuitorul nu a opus rezistenŃă;
c) unei constrângeri fizice faŃă de care făptuitorul a ripostat;
d) unei constrângeri fizice care l-a determeinat pe făptuitor să comită infracŃiuni o perioadă
lungă de timp.
170. În cazul constrângerii morale, pericolul cu care se ameninŃă trebuie să fie:
a) iminent;
b) grav;
c) imediat;
d) corespunzător.
171. Există caz fortuit, atunci când fapta prevăzută de legea penală săvârsită de subiect este:
a) datorată neprevederii de către acesta a rezultatului socialmente periculos;
b) consecinŃa unei împrejurări care nu putea fi prevăzută de acesta;
c) consecinŃa unei comportări imprudente;
d)consecinŃa unei comportări dominată de neglijenŃă si usurinŃă.
172. În situaŃia cazului fortuit, făptuitorul;
a) nu prevede posibilitatea producerii rezultatului socialmente periculos ca urmare a
acŃiunii sau inacŃiunii sale, deoarece consideră că acesta nu se va produce;
b) este în imposibilitate de a prevede intervenŃia unei împrejurări care suprapusă pe
acŃiunea sau inacŃiunea sa, a produs rezultatul socialmente periculos;
c) nu prevede posibilitatea producerii rezultatului socialmente periculos al acŃiunii sau
inacŃiunii sale, desi trebuia si putea să-1 prevadă;
d) prevede rezultatul socialmente periculos, dar ia toate măsurile ca acesta să nu se poată
produce.
173. Iresponsabilitatea înlătură caracterul penal al faptei atunci când în momentul săvârsirii ei:
a) făptuitorul este bolnav mintal sau toxicoman;
b) făptuitorul este intoxicat cronic prin alcool, stupefiante sau alte asemenea substanŃe;
c) făptuitorul este alienat mintal;
d) făptuitorul este un minor care nu a împlinit vârsta de 14 ani.
174. În cazul iresponsabilităŃii (cauză care înlătură caracterul penal al faptei) starea de
incapacitate psihică trebuie să fie datorată:
a) consumului de alcool;
b) unei boli nervoase;
c) alienaŃiei mintale ori altei cauze;
d) consumului de droguri.
175. BeŃia, pentru a fi cauză care înlătură caracterul penal al faptei săvârsite în această stare,
trebuie să fie:
a) voluntară si completă;
b) accidentală si completă;
c) preordinată;
d) involuntară si preordinată.
176. Starea de beŃie completă si accidentală este:
a) o circumstanŃă atenuantă;
b) o circumstanŃă agravantă;
c) o cauză care înlătură caracterul penal al faptei;
d) o cauză de înlăturare a răspunderii penale.
177. Starea de beŃie accidentală, incompletă, constituie:
a) o cauză care înlătură infracŃiunea;
b) o circumstanŃă agravantă;
c) de regulă, o circumstanŃă atenuantă;
d) o cauză care înlătură caracterul penal al faptei.
178. Care sunt categoriile de minori care nu răspund niciodată penal pentru săvârsirea unei
fapte prevăzute de legea penală:
a) minorii care nu au împlinit vârsta de 14 ani;
b) minorii care nu au împlinit vârsta de 15 ani;
c) minorii care nu au împlinit vârsta de l8 ani;
d) minorii care nu au împlinit vârsta de 16 ani.
179. Minorii ce au depăsit vârsta de 14 ani, dar nu au împlinit 16 ani, care săvârsesc fapte
prevăzute de legea penală:
a) întotdeauna răspund penal;
b) nu răspund penal;
c) răspund penal numai dacă au săvârsit faptele cu discernământ;
d) răspund penal dacă au săvârsit mai multe fapte repetate.
180. Eroarea de fapt există atunci când :
a) făptuitorul în momentul săvârsirii faptei nu a cunoscut că acea faptă constituie o
infracŃiune;
b) făptuitorul în momentul săvârsirii faptei nu a prevăzut că se vor produce anumite
consecinŃe grave;
c) făptuitorul în momentul săvârsirii faptei nu a cunoscut existenŃa unei stări, situaŃii sau
împrejurări de care depinde caracterul penal al faptei;
d) făptuitorul a considerat că fapta pe care o comite nu este infracŃiune întrucât pericolul
social este minor.
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 224
Varsta : 32
Data de inscriere : 08/01/2008

Vezi profilul utilizatorului http://sja-bv.forumz.ro

Sus In jos

Sus


 
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum