CONTINUARE 4 -DREPT PENAL PARTE GENERALA

In jos

CONTINUARE 4 -DREPT PENAL PARTE GENERALA

Mesaj  Admin la data de Sam Ian 12, 2008 1:42 pm

CONTINUARE
81. PraeterintenŃia ca formă a vinovăŃiei există :
a) în situaŃia în care făptuitorul nu prevede rezultatul faptei sale desi trebuia si putea să-1
prevadă;
b) în situaŃia în care făptuitorul prevede rezultatul faptei sale si desi nu-1 urmăreste, acceptă
producerea lui;
c) în situaŃia în care făptuitorul doreste si urmăreste ori acceptă producerea unor urmări
periculoase, însă în realitate se produc, din culpă, urmări mai grave (pe care fie că le-a prevăzut, dar a
socotit fără temei că nu se vor produce ori nu le-a prevăzut, desi putea si trebuia să le prevadă);
d) în situaŃia în care făptuitorul prevede rezultatul si, desi nu-l urmăreste, acceptă producerea
lui.
82. ConŃinutul legal sau abstract al infracŃiunii desemnează:
a) totalitatea condiŃiilor cerute de lege pentru ca o faptă să constituie o anumită infracŃiune;
b) totalitatea condiŃiilor cerute de lege privitoare la latura obiectivă si latura subiectivă a
infracŃiunii;
c) totalitatea condiŃiilor cerute de lege cu privire la obiectul, subiectul si latura obiectivă a
infracŃiunii;
d) totalitatea condiŃiilor cerute de lege cu privire la formele de vinovăŃie.
83. ConŃinutul constitutiv al unei infracŃiuni este dat de:
a) totalitatea condiŃiilor cerute de lege cu privire la latura obiectivă si latura subiectivă;
b) totalitatea condiŃiilor cerute de lege cu privire la obiectul, subiectul si latura obiectivă;
c) totalitatea condiŃiilor cerute de lege pentru ca o faptă să constituie infracŃiune;
d) totalitatea condiŃiilor cerute de lege cu privire la împrejurările comiterii unei infracŃiuni.
84. O infracŃiune are un conŃinut agravat sau calificat atunci când:
a) cuprinde numai condiŃiile pentru existenŃa ei în forma tipică;
b) pe lângă condiŃiile necesare pentru existenŃa ei în configuraŃia tipică, cuprinde si
alte circumstanŃe de agravare;
c) este săvârsită de un infractor recidivist;
d) este săvârsită de un grup mai mare de persoane.
85. Obiectul juridic al unei infracŃiuni îl constituie:
a) bunul sustras sau distrus prin săvârsirea faptei,
b) relaŃiile sociale vătămate sau periclitate prin săvârsirea faptei;
c) obiectivul urmărit de infractor prin săvârsirea faptei;
d) obiectul corp delict care aparŃine infractorului
86. Pentru a fi subiect activ al unei infracŃiuni, o persoană fizică trebuie să îndeplinească
următoarele condiŃii:
a) să aibă vârsta minimă cerută de lege si să fie responsabilă din punct de vedere penal;
b)să aibă libertate de voinŃă si acŃiune si să fie responsabilă din punct de vedere penal;
c) să aibă vârsta minimă cerută de lege, să fie responsabilă si să aibă posibilitatea de a
decide liberă si neconstrânsă asupra săvârsirii infracŃiunii;
d) să săvârsească fapta cu vinovăŃie deplină.
87. Persoana juridică va fi subiect activ al infracŃiunii atunci când :
a) infracŃiunea a fost săvârsită în realizarea obiectului ei de activitate sau în interesul ori în
numele persoanei juridice si cu forma de vinovăŃie prevăzută de legea penală;
b) infracŃiunea are legătură cu atribuŃiile de serviciu ale societăŃii comerciale, autorităŃii ori
instituŃiei respective;
c) se dovedeste în sarcina conducerii unei instituŃii ori societăŃi că a existat un interes
patrimonial;
d) persoana juridică nu poate răspunde penal în nico împrejurare.
88. Subiect pasiv general al unei infracŃiuni este:
a) statul;
b) persoana fizică sau juridică care a suferit răul produs prin infracŃiune;
c) numai persoana juridică care a suferit un rău produs prin infracŃiune;
d) persoana fizică sau juridică care au devenit victime ale infracŃiunii.
89. Latura obiectivă a unei infracŃiuni cuprinde:
a) elementul material, vinovăŃia si raportul de cauzalitate;
b) elementul material, urmarea imediată si raportul de cauzalitate;
c) acŃiunea sau inacŃiunea, urmarea imediată si vinovăŃia;
d) subiecŃii infracŃiunii si locul comiterii acesteia.
90. Prin „verbum regens" se înŃelege :
a) mobilul infracŃiunii;
b) scopul infracŃiunii;
c) elementul material al laturii obiective a infracŃiunii;
d) timpul infracŃiunii.
91. Urmarea imediată care se produce prin săvârsirea unei infracŃiuni se materializează:
a) fie într-un rezultat, fie într-o stare de pericol;
b) numai într-un rezultat palpabil;
c) în consecinŃele subsecvente ale infracŃiunii;
d) în realizarea unei anchete penale pentru pedepsirea infractorului.
92. Problema dovedirii raportului de cauzalitate în dreptul penal se pune în legătură cu :
a) infracŃiunile formale;
b) infracŃiunile formale de atitudine;
c) infracŃiunile de rezultat;
d) infracŃiunile grave
93. Mobilul unei infracŃiuni:
a) desemnează acel sentiment (dorinŃă, tendinŃă, pasiune) care conduce la nasterea în mintea
făptuitorului a ideii săvârsirii unei infracŃiuni si care îl determină să o comită;
b) desemnează finalitatea urmărită de făptuitor prin săvârsirea infracŃiunii;
c) desemnează atitudinea psihică a făptuitorului ce precede si însoŃeste fapta infracŃională si
urmările ei;
d) desemnează scopul urmărit de făptuitor.
94. Scopul săvârsirii unei infracŃiuni:
a) desemnează acel sentiment (dorinŃă, tendinŃă, pasiune) ce conduce la nasterea în mintea
făptuitorului a ideii săvârsirii unei anumite infracŃiuni;
b) desemnează finalitatea urmărită prin săvârsirea faptei;
c) desemnează atitudinea psihică a făptuitorului ce precede si însoŃeste fapta infracŃională si
urmările ei;
d) desemenază capacitatea fizică a făptuitorului pentru a putea comite infracŃiunea.
95. Perioada externă a săvârsirii unei infracŃiuni intenŃionate cuprinde:
a) faza actelor de pregătire, faza tentativei, faza actelor de executare si faza urmărilor;
b) faza actelor de pregătire, faza actelor de executare si faza urmărilor;
c)faza actelor de pregătire, faza tentativei si faza infracŃiunii fapt consumat;
d) faza actelor de pregătire si faza condamnării pentru fapta comisă.
96. Codul penal român, în legătură cu regimul actelor preparatorii a adoptat:
a) teza incriminării actelor preparatorii;
b) teza neincriminării actelor preparatorii;
c) teza incriminării doar a unor acte preparatorii;
d) teza dezincriminării parŃiale a actelor preparatorii.
97. Există tentativă perfectă:
a) atunci când făptuitorul execută în întregime elementul material al laturii obiective a
infracŃiunii si cu toate acestea rezultatul urmărit nu se produce;
b) atunci când făptuitorul începe executarea elementului material al laturii obiective a
infracŃiunii, însă pe parcursul desfăsurării executarea este întreruptă si nu poate fi dus
până la capăt;
c) atunci când făptuitorul dispune de toate condiŃiile necesare sub aspectul mijloacelor ce vor
fi folosite si al obiectului material al infracŃiunii pentru ca infracŃiunea proiectată să
se consume, totusi aceasta nu se consumă datorită modului defectuos în care au fost
folosite mijloacele de către făptuitor sau altor cauze;
d) atunci când executarea faptei care constituie elementul material al infracŃiunii a fost
oprită si împiedicată să se desfăsoare până la capăt.
98. Există tentativă imperfectă:
a) atunci când făptuitorul execută în întregime elementul material al laturii obiective a
infracŃiunii si cu toate acestea rezultatul urmărit nu se produce;
b) atunci când făptuitorul începe executarea elementului material al laturii obiective a
infracŃiunii, însă pe parcursul desfăsurării executarea este întreruptă si nu poate fi dusă
până la capăt;
c) atunci când făptuitorul desi dispune de toate condiŃiile necesare sub aspectul mijloacelor ce
vor fi folosite si al obiectului material pentru ca infracŃiunea proiectată să se consume,
totusi infracŃiunea nu se consumă, datorită modului defectuos în care au fost folosite
mijloacele de către făptuitor sau altor cauze;
d) atunci când făptuitorul nu execută elementul material al laturii obiective deoarece renunŃă
să mai comită infracŃiunea.
99. Există tentativă improprie:
a) atunci când prin natura lui, mijlocul folosit este apt să producă rezultatul, dar în cazul
concret în raport de condiŃiile existente s-a dovedit a fi insuficient sau defectuos, sau în
situaŃia când obiectul material lipsea în mod accidental din locul unde făptuitorul credea
că se află;
b) atunci când mijlocul folosit pentru săvârsirea infracŃiunii, prin natura lui, nu era apt în nici o
împrejurare să producă rezultatul urmărit de făptuitor;
c) atunci când infracŃiunea proiectată nu se consumă datorită caracterului inapt de a
produce rezultatul al mijloacelor folosite de făptuitor, ori datorită faptului că obiectul
material lipsea din locul unde acesta credea că se află;
d) atunci când acŃiunea fizică a fost executată în întregime, dar rezultatul caracteristic pentru
infracŃiunea tip nu s-a produs.
100. Există tentativă relativ improprie:
a) atunci când prin natura lui mijlocul folosit de făptuitor pentru săvârsirea infracŃiunii este apt să
producă rezultatul, dar în cazul concret, în raport de condiŃiile existente, s-a
dovedit a fi insuficient sau defectuos, ori în situaŃia când obiectul material al infracŃiunii
lipsea în mod accidental din locul unde acesta stia că se află;
b) atunci când făptuitorul dispune de toate condiŃiile necesare sub aspectul mijloacelor ce
vor fi folosite si al obiectului material al infracŃiunii pentru ca acesta să se consume, si
totusi infracŃiunea nu se consumă datorită modului defectuos în care au fost folosite
mijloacele de către făptuitor sau altor cauze;
c) atunci când imposibilitatea de consumare a infracŃiunii este datorată mijlocului folosit
care prin natura lui nu era apt în nici o împrejurare să producă rezultatul urmărit de
făptuitor;
d) atunci când făptuitorul a ales instrumentele adecvate pentru comiterea infracŃiunii, dar
aceasta nu s-a realizat datorită măsurilor pe care si le-a luat victima.
avatar
Admin
Admin

Numarul mesajelor : 224
Varsta : 32
Data de inscriere : 08/01/2008

Vezi profilul utilizatorului http://sja-bv.forumz.ro

Sus In jos

Sus


 
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum